Descriere produs

Henry David Thoreau: „M-am dus in padure pentru ca am vrut sa traiesc deliberat, sa dau piept numai cu faptele esentiale ale vietii si sa vad daca nu puteam invata ce avea ea sa-mi spuna, ca sa nu descopar, cand voi ajunge sa mor, ca nu am trait. Nu voiam sa traiesc ceea ce nu era viata, caci viata e mult prea scumpa; nici nu voiam sa practic resemnarea, daca nu era nevoie.”
Henry David Thoreau descrie experientele sale timp de doi ani, doua luni si doua zile in cabana pe care si-a construit-o in apropierea lacului Walden din Massachusetts, in padurile detinute de prietenul si mentorul sau, Ralph Waldo Emerson.
Autorul a urmarit doua obiective prin sederea sa in acea cabana: scrierea primei sale carti (A Week on the Concord and Merrimack Rivers) si efectuarea unui experiment economic pentru a vedea daca ar fi posibil sa traiasca lucrand o zi pe saptamana si dedicand celorlalte sase zile preocupari „transcedentale”. Initial, Thoreau a inceput sa scrie Walden in 1846 ca un raspuns la intrebarile celorlalti cu privire la ceea ce facea in padure. Dupa intoarcerea sa in oras, a publicat „A Week on the Concord and Merrimack Rivers” in 1849 si „Walden” in 1854.
Popularitatea lui Henry David Thoreau a crescut de-a lungul timpului. Spre exemplu, in 1948 au fost publicate sase editii ale cartii „Walden”, unsprezece in 1958 si 23 in 1968, alaturi de multe alte editii ale celorlalte carti ale sale.
»Parerea omului despre sine este cea care indica destinul sau. Majoritatea oamenilor duc vieti de tacuta disperare. Ceea ce se numeste resemnare e disperare confirmata.«
Din cauza ignorantei si a greselii, cei mai multi oameni sunt atat de ocupati cu presupusele griji si munci inutil de grele ale vietii, incat roadele sale cele mai bune nu pot fi culese de ei.
A fi filosof nu inseamna doar a avea idei subtile. Nu inseamna nici macar a fonda o scoala. Inseamna a iubi intelepciunea in asa mod incat viata sa fie traita in simplitate, independenta, marinimie si incredere. Inseamna rezolvarea catorva din problemele vietii, nu doar teoretic, ci si practic. Succesul marilor invatati si ganditori este de obicei un succes de curtean, nu de rege. Filosoful este inaintea timpului sau chiar si in forma exterioara a vietii lui.
„Aveam in casa trei scaune: unul pentru singuratate, al doilea pentru prietenie, al treilea pentru companie. Cand veneau oaspeti neasteptati si in numar mai mare, aveau cu totii parte numai de al treilea scaun, dar in general faceam economie de spatiu si stateau in picioare. E surprinzator cat de multi barbati si femei incapeau intr-o casuta…un neajuns de care m-am izbit intr-o casa atat de mica a fost dificultatea de a ma retrage la o distanta suficienta de cate un musafir, cand incepeam sa rostim ganduri mari, cu cuvinte mari.” (H.D. Thoreau)
Dupa ce prasea sau citea si scria dimineata, Thoreau obisnuia sa faca baie in lacul Walden, traversand inot, pentru relaxare, unul din golfuri. O data la fiecare doua-trei zile se ducea in sat pentru a mai auzi „barfa care continua acolo fara incetare”. Asa cum se plimba prin padure sa vada pasarile si veveritele, se plimba si prin sat ca sa vada oamenii si copiii. In loc de vant printre pini auzea carute huruind. Dupa ce se satura de compania si barfa umana si isi epuiza toti prietenii din sat, hoinarea spre vest si mai departe de unde locuia, in si mai nepatrunse parti ale orasului, spre „proaspete paduri si alte pajisti”, sau cam pe la apus isi lua cina din afine si coacaze pe dealul Fair Heaven, strangandu-si rezerve pentru mai multe zile. In serile calde, statea adesea in barca si canta din fluier. „Dintr-o barca poti vedea, pe vreme linistita, langa malul nisipos dinspre rasarit, unde apa este adanca de vreo doi-trei metri, ca si in alte parti ale lacului, niste gramezi rotunde de aproape doi metri diametru pe jumatate de metru inaltime, formate din pietre mai mici decat un ou de gaina, inconjurate numai de nisip. La inceput te intrebi daca ar fi putut fi facute pe gheata de indieni, in vreun scop oarecare, si s-au scufundat cand gheata s-a topit; dar sunt prea regulate si unele dintre ele prea proaspete pentru ca asa ceva sa poata fi adevarat. Ele se aseamana cu cele descoperite in rauri, dar cum pe aici nu sunt nici mrene si nici cicari, nu stiu de ce pesti sunt facute. Poate ca sunt cuiburile cleanului. Acestea adauga un placut mister fundului lacului.”
Fiecare om este inaltatorul unui templu, numit trupul sau. Toti oamenii sunt sculptori si pictori, iar materialul este format din sangele, carnea si oasele lor. Orice noblete incepe sa rafineze trasaturile omului, iar orice josnicie sau senzualitate – sa le indobitoceasca.

DURATA: 12 ORE SI 23 DE MINUTE
Lectura: Nae Alexandru