Haruki Murakami: Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga (ed. tiparita)

Gabi MOROZOV, 22 februarie 2016, pe bookhub.ro
Motivul pentru care il aduc in discutie azi este ca am descoperit un alt Haruki Murakami prin intermediul unei scriituri confesive si sincere, foarte placuta si atasanta, si acest lucru am vrut sa-l impartasesc, nu cu dexteritatea comentatorului, ci cu pasiunea cititorului. (…) In aceasta linie este conceput si volumul Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga, ca o culegere de ginduri si amintiri despre alergare, instructie personala, disciplina si vointa, adica o suma de actiuni si calitati mentale care, desi aparent fara legatura cu meseria de scriitor, au conturat si otelit profilul autorului Haruki Murakami.

Elisabeta LASCONI, 2010, in Romania literara nr. 51-52
Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga de Haruki Murakami aduce o mare surpriza: un autor disciplinat, riguros, care se construieste pe sine, se urmareste pe durata unui an (august 2005-octombrie 2006). Alergatul de cursa lunga descris minutios este o alegorie prin care autorul isi analizeaza propria disciplina, necesara in actul scrisului. Este o carte compusa din notatii, ele configureaza biografia interioara ce se desluseste printre atatea alergari intre maratoane si calatorii, intre conferinte si cursuri.
Ce afla nou cititorul despre Haruki Murakami? Multe – o disciplina severa, asumarea constienta a profesiei de scriitor ca act de suferinta si vointa, tot asa cum alergatul nu este privit ca hobby ci o fortare a limitelor, exploatarea tututor resurselor fizice. Este o carte despre trup, suflet si spirit, ca si despre legatura dintre ele. Scriitorul japonez da aici o lectie discreta despre ce inseamna conditia de scriitor si mai ales despre conditiile dure ce asigura succesul.

Mihai MATEIU, 2010, in Tribuna nr. 180
Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga e o carte mult mai buna decit reuseste sa o prezinte aceasta cronica. E o carte simpla, vioaie, onesta si plina de farmec. Ca toate cartile lui Murakami, lasa impresia ca e scrisa cu o enorma usurinta – spre deosebire de celelalte insa, ea dezvaluie ca lucrurile nu stau tocmai asa. E o carte despre curajul de a-ti asuma conditia si de a-ti forta limitele. O carte de folos pentru oricine, dar mai ales pentru cei care viseaza sa devina scriitori.

, 2 iulie 2010, pe danboeriu.wordpress.com
Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga e un volum mai degraba confesiv, care insa nu atinge laturi ale psihologiei personale a autorului, ci prezinta intr-un mod pe care l-as numi aproape «amical» constructul unei pasiuni: alergatul, joggingul. Haruki Murakami apare ca un tip extraordinar de ambitios, care-si urmeaza telurile indiferent de cit de absurde sau minore pot ele parea in ochii celorlalti. Nu e nimic fictional in aceasta carte. Murakami ne povesteste despre desele maratoane la care a participat (daca nu ma insel, in postfata ne spune ca a ajuns la vreo 25), precum si despre intregul proces al antrenarii, al pregatirii in vederea acestui scop. Nu e indiferent ce pantofi ne alegem, ce sol folosim pentru alergat, ce timp al zilei s.a.m.d. Mi-e foarte greu sa inteleg cum de s-a nascut o carte cu acest subiect. Sa fi fost eu cel care ar fi trebuit sa scrie asa ceva, cred ca volumul rezultat n-ar fi depasit (cu toata divagatia aferenta) mai mult de 25 de pagini. Murakami, in schimb, reuseste sa vorbeasca (asta e sentimentul) despre alergat in acelasi mod in care s-ar antrena pentru maraton: treptat, ambitios, cu atentie la detalii, construind pic cu pic performanta. Ni se destanuie si cum gaseste mereu timp pentru alergat, indiferent de cit de solicitant ii este programul zilnic, despre ingrijorarile care il cuprind atunci cind observa ca-l lasa genunchi s.a.m.d.

Mihai GOTIU, 15 aprilie 2010, pe voxpublica.ro
Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga (What I Talk About When I Talk About Running, in original) al lui Haruki Murakami, aparuta in seria de autor de la editura Polirom anul trecut, e o carte pe care esti obligat sa o citesti de doua ori. Prima data precum o cursa de sprint, dintr-o coperta in alta, fara pauza de repiratie. A doua oara temeinic, controlindu-ti respiratia la fiecare pas, ca la maraton.
Mai mult decit un volum de memorii, Autoportretul scriitorului… este despre auto-cunoastere. Premisa de la care pleaca Murakami e simpla: in momentul in care intelegi de ce, la 55 de ani, continui sa alergi cite 10-15 kilometri, in medie, pe zi, te intelegi pe tine insuti.
Conjunctural (sau nu?), Autoportretul scriitorului… este si o carte despre criza. Pentru ca acesta e un moment in care se face separarea intre sprinterii care incheie in uralele tribunelor cursa de 100 de metri, dar care clacheaza intr-o alergare solitara pe distante mari, si cei care, departe de ochii admiratorilor si fara sprijinul oferit de uralele si aplauzele lor, pe malul marii, prin parcuri, pe soselele de centura, isi duc la capat lupta cu propriile limite. Abia apoi se uita in oglinda, isi privesc prietenii in ochi si, fara nicio medalie atirnind la git, le zimbesc si le spun: «Bucurati-va!».

Ion-Valentin CEAUSESCU, 13 ianuarie 2016, pe semnebune.ro
Pe autorul nipon, un fin cunoscator de jazz, il indragesc de foarte multi ani si nu ma feresc sa-l recitesc din timp in timp. Cartea aceasta, pe care el o numeste un volum de memorii, este o lectura recomandata celor care vor sa afle mai mult despre autor, dar si despre scris si alergare. Murakami este unul din putinii scriitori-sportivi (au fost mai multi scriitori-boxeuri) participant la peste 23 de maratoane, citeva triatlonuri si un ultra maraton (100 de km intr-o zi) si se pare ca alergatul l-a ajutat foarte mult, nu doar in mentinerea greutatii si a sanatatii, dar si la imbunatatirea scrisului: «In meseria de scriitor – cel putin din punctul meu de vedere – nu exista victorie sau infringere. Tirajul, premiile literare, recenziile pozitive sau negative pot fi considerate drept criterii ale realizarilor, dar nu sint chestiuni esentiale. Mai important decit orice e daca ceea ce scrii se ridica sau nu la standardele pe care ti le-ai impus. Iar la acest capitol nu poti sa umbli cu subterfugii. Explicatii poti sa gasesti daca e vorba de altcineva, dar pe tine nu te poti pacali. Din acest punct de vedere, a scrie un roman se aseamana cu a alerga un maraton. Motivatia unui scriitor e ceva care sta cuminte inauntrul lui si care nu isi cauta un fundament sau o forma exterioara.» (p.19).

Oana BORVIZ, 1 august 2014, pe bookaholic.ro
In volumul autobiografic Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga gasesti, spre exemplu, multe referiri la locurile prin care Murakami alerga – un hobby pe care-l practica de la virsta de 33 de ani – dar si in care a locuit si a scris. Daca vrei sa reconstitui (la pas sau alergind:)) citeva dintre aceste trasee, iata mai jos citeva repere: Riul Charles, de-a lungul caruia scriitorul alerga pe cind locuia in Cambridge, Massachusetts: „Riul Charles e un fel de Mecca al canotajului – mereu vad pe cineva dind la visle. Uneori ma iau la intrecere cu ei. Evident, de cele mai multe ori ambarcatiunile sint mai rapide decit mine, dar cind apare cite una care visleste agale in amonte, reusesc sa tin pasul cu ea”. Asta se intimpla vara pentru ca iarna, spune Murakami, alergatul de-a lungul acestui riu, care atrage ca un magnet oamenii in anotimpurile calde, devine destul de anevoios. „Noi, alergatorii, ne punem manusi in miini, ne tragem caciula de lina pe urechi si chiar ne acoperim fata cu o masca, dar virfurile degetelor tot ne ingheata si lobii urechilor ne inteapa dureros”.