Descriere produs

1185-1280 „Lucrarea Domnului Alexandru Madgearu este, in opinia mea, cea mai temeinica incercare intreprinsa pana acum in istoriografia romana pentru elucidarea genezei, caracterului si evolutiei constructiei politice infaptuite, la sfarsitul secolului XII – inceputul secolului XIII, de fratii vlahi din Haemus, Petru, Asan si Ionita in conditiile crizei Imperiului bizantin, inlocuit, din initiativa veneta, prin devierea anticrestina a cruciadei a patra, de Imperiul latin din Constantinopol. In stransa cooperare cu bulgarii si in alianta cu, cumanii, cu care de altminteri se gaseau in relatii dinastice de incuscrire, cei trei frati au facut sa renasca ideea imperiala bulgara, pentru inceput, din motive conjuncturale, initial sub forma unui regat catolic al romanilor si bulgarilor, devenit insa, sub urmasul lor, loan Asan II, un avatar de factura clasica al taratului bulgar, de imitatie bizantina si concurent al Bizantului. Impresionanta prin intindere, eruditie, cunostinte de istorie bizantina si balcanica, prin spirit critic si inteligenta structurare, lucrarea domnului AI. Madgearu este o contributie importanta la istoria Balcanilor medievali si nu in ultimul rand a romanitatii balcanice, dar si a celei dacice. Ea va contribui la dezvoltarea culturii si constiintei istorice a romanilor.” 25 februarie 2014 Prof. Dr. Nicolae-Serban TANASOCA Directorul Institutului de studii sud-est europene al Academiei Romane „Asanestii si apoi tarul Ioan Alexandru au fost purtatorii unei idei imperiale, de conducatori ai unui imperiu de substitutie al celui bizantin. Aceasta a fost esenta statului lor, iar primii domni ai Tarii Romanesti si ai Moldovei nu aveau cum sa adopte sau sa conceapa o asemenea ideologie politica, simbolizata de ideea celei de-a treia Rome (cum a fost denumit Tarnovo, in timpul lui Ioan Alexandru). Daca o asemenea idee imperiala a aparut sau nu dupa disparitia Imperiului Bizantin, la curtea lui Stefan cel Mare, este o chestiune care continua sa-i preocupe pe istorici, si care iese din problematica lucrarii de fata.” Alexandru Madgearu fragment Daca Petru si Asan ar fi mers la Kypsella doar pentru a cere o pronoia, Niketas Choniates nu ar fi prefatat aceasta relatare cu pasajul despre abuzurile indreptate contra vlahilor. Desi nu o spune direct, el lasa sa se inteleaga ca acesti doi vlahi s-au folosit de starea de nemultumire a celor din neamul lor pentru a pretinde imparatului sa le recunoasca o toparhie, unde vlahii sa beneficieze de autonomie. Nereusind, au provocat revolta. A fost, asadar, o actiune premeditata, o cerere formulata intr-un mod ultimativ. Desi existau motive serioase de nemultumire contra puterii imperiale, populatia nu avea curajul de a se razvrati, dupa cum sperau Petru si Asan. Ei au avut insa ideea geniala de a manipula masele printr-o modalitate tipic medievala. Orasul Thessalonic nu era doar cel mai mare din imperiu dupa capitala. El era centrul comercial si spiritual al intregii parti de est a Peninsulei Balcanice, si se afla sub protectia Sfantului Dumitru izvoditorul de mir. Cultul acestui sfant era, ca si astazi, foarte popular printre greci, romani, bulgari si sarbi. Intr-o opera cu autor incert de la mijlocul secolului al XII-lea (Timarion) se scria ca sarbatoarea Sfantului Dumitru de la Thessalonic „este cea mai mare sarbatoare la macedoneni. Caci vin cu prilejul ei nu numai multime de autohtoni de aceleasi neam, ci oameni de pretutindeni si de toate felurile, elini de pretutindeni, neamurile felurite ale misienilor vecini pana la Istru si in Scitia, campani, italici, liberi, lusitani si celti de dincolo de Alpi. Cucerirea Thessalonicului de catre normanzi si devastarea salbatica a orasului i-a putut face sa creada pe locuitorii metropolei macedonene ca sfantul i-a abandonat (Sfantul Dumitru era considerat protector al puterii imperiale). Aici a intervenit ideea lui Petru si Asan. Ei au ridicat in graba un lacas de rugaciune (probabil de lemn) inchinat Sfantului Dumitru, pretinzand ca acesta a plecat de la Thessalonic ca sa-i protejeze pe romani si bulgari: „La inceput vlahii se codeau si fugeau de rascoala la care erau impinsi de Petru si de Asan, temandu-se de o actiune atat de insemnata. Incercand sa-i elibereze de aceasta teama pe cei din acelasi neam cu ei, consangenii construira un lacas de rugaciune, cu hramul sfantului mucenic Dimitrie, in care adunara multi stapaniti de demoni (daimonoleptwn), de ambele neamuri cu ochii injectati si privirile ratacite, cu parul in dezordine si care se infatisau aidoma celor stapaniti de demoni si in toate celelalte privinte. Ii invatara pe acesti exaltati sa spuna ca Dumnezeu a hotarat libertate pentru neamul bulgarilor si al vlahilor si a incuviintat scuturarea jugului celui indelung purtat; din care cauza si Dimitrie, mucenicul lui Hristos, a parasit cetatea tesalonicenilor si biserica-i de acolo si petrecerea lui printre romei si a venit la ei ca sa-i ajute si sa le fie partas la fapta. S-au potolit apoi putin smintitii acestia si iarasi, brusc, cu si mai mare insufletire, au prins sa se agite cuprinsi de furii si strigau cu glas patrunzator si inspirat ca nu-i acum vremea de sedere, ci sa ia armele in maini si sa porneasca impotriva romeilor; iar pe cei prinsi in razboi sa nu-i tina robi, ci sa-i macelareasca si sa-i ucida fara mila si sa nu-i elibereze primind rascumparare, nici sa se plece la rugaminti, nici sa se inmoaie la ingenunchierile lor, ci sa fie tari ca otelul in fata oricarei rugaciuni si sa-i nimiceasca laolalta pe toti cei prinsi. Convinsi de asemenea profeti, neamul intreg iau armele. Si cum rascoala indata le-a izbandit, inca si mai mult isi varau in minte ca Dumnezeu doreste libertatea lor.