Elizabeth Sombart

//Elizabeth Sombart

„Prin natura ei, bucuria se cere impartasita. Chiar cand e vorba de trairile cele mai personale, zavorate in scoica intimitatii, cuviinta ingaduie unele fisuri prin care efervescenta launtrica sa iasa afara, echilibrandu-se cat de cat cu nebanuirile si chietudinea ambiantei. Impartasirea bucuriilor reasaza dislocarile sufletesti, consolidand urzirea unei paci si a unei armonii ce asteapta in alcatuirile inversunate ale vietii. Aceasta cea mai adanca forma a comunicarii recunoaste sobrietatea distantei celei mai scurte dintre doua puncte si acea intensitate de susur care sa nu dea regretului de a o fi facut putinta sa se nasca. Dificultatea acestei impartasiri sta in a nu-i imprima extensia spectacolului care e veselia. Optica morala a lui Cicero accepta bucuria launtrica (gaudere decet), in timp ce gasea nepotrivita veselirea in vazul lumii (laetari non decet). Tiparirea il va scuti pe artistul ce se destainuie de stabilirea hotarului imperceptibil dintre ce se cade si ce nu. El nu-i de fata la citirea paginii scrise, care circula in absenta sa, astfel incat n-are cum sa roseasca.”

Thumbnail

„Prin natura ei, bucuria se cere impartasita. Chiar cand e vorba de trairile cele mai personale, zavorate in scoica intimitatii, cuviinta ingaduie unele fisuri prin care efervescenta launtrica sa iasa afara, echilibrandu-se cat de cat cu nebanuirile si chietudinea ambiantei. Impartasirea bucuriilor reasaza dislocarile sufletesti, consolidand urzirea unei paci si a unei armonii ce asteapta in alcatuirile inversunate ale vietii. Aceasta cea mai adanca forma a comunicarii recunoaste sobrietatea distantei celei mai scurte dintre doua puncte si acea intensitate de susur care sa nu dea regretului de a o fi facut putinta sa se nasca. Dificultatea acestei impartasiri sta in a nu-i imprima extensia spectacolului care e veselia. Optica morala a lui Cicero accepta bucuria launtrica (gaudere decet), in timp ce gasea nepotrivita veselirea in vazul lumii (laetari non decet). Tiparirea il va scuti pe artistul ce se destainuie de stabilirea hotarului imperceptibil dintre ce se cade si ce nu. El nu-i de fata la citirea paginii scrise, care circula in absenta sa, astfel incat n-are cum sa roseasca.”