Product Description

„Dupa sfatul lui Petru Groza, am stat camuflat prin satele ardelenesti doi ani si jumatate, crezand, dupa cuvantul sau, ca vine amnistia politica. M-am predat la 24 mai 1947. Am facut contestatie si, in noiembrie 1947, mi s-a anulat pedeapsa si s-a inceput rejudecarea. Dar in 19 iunie 1948, inainte de terminarea procesului, am fost depus la Aiud.” (Nichifor CRAINIC)

Cartea aceasta este continuarea volumului de memorii „Zile albe, zile negre. Memorii” (Ed. Floare Alba de Colt, 2015) si cuprinde amintirile din pribegie ale academicianului Nichifor Crainic din perioada 23 august 1944 – 24 mai 1947. Amintirile au fost scrise dupa cei cincisprezece ani de temnita (1947-1962), cu speranta ca ar putea sa si le publice in acei ani (1962-1972). Dupa trecerea in viata de dincolo de mormant (20-21 august 1972), manuscrisul a fost pastrat de fiica sa, Furtuna Ioan, apoi de ginerele sau, Alexandru Cojan.

La 23 august 1944 comunistii au iesit din ilegalitate si profitand de prezenta armatei sovietice au format cadrul legal pentru condamnarea tuturor potentialilor opozanti. Spionii lui Stalin, precum Gheorghe Pintilie (Pantelei Bodnarenko) si Alexandru Nicolschi (Boris Grunberg), au patruns rapid in Servciul Secret Roman (Siguranta), la conducerea caruia vor ajunge dupa 1948, transformandu-l in Securitate. In plus, se spunea ca „Ana Pauker, Luca Laszlo, Teohari Georgescu, Gheorghiu Dej / Baga spaima in burgheji”. In acest context Nichifor Crainic a aflat din ziare ca este denigrat. La scurt timp a avut loc Procesul Ziaristilor Nationalisti, o „facatura” de proces, unde comunista Alexandra Sidorovici (sotia odiosului Silviu Brucan), a fost acuzator public si l-a condamnat in lipsa pe Crainic la detentie grea pe viata si confiscarea intregii averi (4 iunie 1945; decizie anulata atat in 1947, cat si in 1995). Nichifor Crainic si-a inceput sub masca pribegia in Transilvania dupa ce a obtinut un buletin de identitate fals, sub numele de Ion Vladimir Spanu, negustor de cherestea din Bucovina, eliberat de primarul refugiat la Sibiu din Galanesti (Radauti). Si-a lasat barba si si-a pus ochelari de sticla groasa pentru a nu fi recunoscut.

Mai intai s-a ascuns la Sibiu, apoi la Manastirea Brancoveanu Sambata de Sus, ajutat de prietenul sau, marele duhovnic Arsenie Boca, sa paraseasca Sibiul intr-un camion ce transporta branza, scapand astfel de raziile romano-sovietice. Intamplarea a fost relatata in aceasta carte. Aventura in Transilvania a continuat-o Nichifor Crainic ascunzandu-se in satele din Muntii Apuseni (in judetul Hunedoara: satul Grosuri Deal – comuna Blajeni; satul Zdrapti – comuna Criscior; Comuna Vata – in apropierea locurilor natale ale Parintelui Arsenie Boca), apoi in cele de pe Valea Tarnavelor din Mures (in Lepindea – comuna Bahnea, la preotul Cornel Dascal; in Icland – comuna Ernei, langa Targu Mures, la preotul Matei Morusca, fratele episcopului romanilor din America, Policarp Morusca; in satul Cerghid, la preotul Ioan Samarghitan). Toate intamplarile sunt relatate genial de Nichifor Crainic.
S-a predat la 24 mai 1947. I s-a anulat sentinta (nov. 1947) si i s-a rejudecat procesul, dar Petre Pandrea, avocatul sau si cumnatul lui Lucretiu Patrascanu, a fost arestat. Crainic a fost aruncat in temnita Aiudului pentru cincisprezece ani, fara sentinta judecatoreasca.