Product Description

Mihai Zamfir, Jurnal indirect, vol.1-2, Bucuresti, Ed.Spandugino, 2015, 931 + 805 pag.

Inceput in chiar primele zile ale lui ianuarie 1990 si continuat apoi, cu o tenacitate neobisnuita, in aproape fiecare saptamana a urmatorului sfert de secol, in paginile Romaniei literare, jurnalul „indirect” al lui Mihai Zamfir este una dintre cele mai personale, mai complete si mai interesante marturii despre aceste vremuri, asa cum nici o alta generatie n-a avut privilegiul de a trai.

Este vorba de „privilegiul” de a fi trecut prin doua rasturnari capitale de regim, deci de a fi trait in trei regimuri politice complet diferite, cu razboaiele, excesele si persecutiile stiute: o lume agitata de contradictii, de neintelegeri si de ura, amenintata din nou, cum vedem, de explozia unor conflicte nerezolvate la timp, cu mari dezechilibre si inegalitati dar, ce e drept, libera. Cuprinse anterior in cateva culegeri care reprezentau epoci cu un anumit relief in activitatile autorului (Discursul anilor 90, din 1997, reprezenta epoca angajamentului PAC, Jurnal indirect, din 2002, cuprinde anii „unei formidabile transformari istorice”, Scrisori portugheze din 2006 condenseaza viziunea din anii ambasadei la Lisabona s.a.), foiletoanele „jurnalului” sunt acum puse, ceva mai selectiv, in ampla editie aparuta intr-o eleganta prezentare la Editura Spandugino. Pentru evolutia ideilor autorului in diferite domenii, cel literar, in primul rand, o punere in discutie a selectiei in sine ar putea fi interesanta, dar cum nu intentionez sa semnalez aici decat aparitia formei probabil definitive a jurnalului, remarc doar absente foiletonului consistent despre Eminescu, care traseaza un program ambitios: „Pentru a descoperi radacinile poetice eminesciene, trebuie sa coboram neverosimil de mult in timp”. El va figura, probabil, intr-un volum consacrat in intregime poetului, domeniu in care autorul a publicat numeroase texte importante si care n-au fost epuizate in capitolul respectiv din Istoria literaturii sale.