După zece ani de scris la cotidian (Baricada, România liberă, Sportul Românesc, Pro-Sport, Ziarul Financiar) și 6 cărți traduse (din franceza si engleza), credeam că mi-am făcut deja norma de litere pentru viața asta, așa că m-am întors la cifrele legiuite în diploma de la ASE. Însă de patima scrisului nu scapi când vrei tu. Ele, literele, se țin după tine, se încheagă în cuvinte, apoi în fraze și în pagini. Am încercat o vreme să le păcălesc, le-am aruncat pe blog, să stea cuminți în lumea virtuală, https://blogdecainerau.wordpress.com/, dar nu, nu le-a ajuns. Au vrut înapoi la tipar. Și, într-o zi, am deschis un fișier. Pentru că am călătorit mult prin viața altora, toate acele litere s-au încolonat aproape singure până ce le-am trimis la tipar și a ieșit o carte. Iar „Dincolo, în întuneric”, mai stau și alte litere care vor să devină carte. Dar, despre ele, la vremea potrivită.
După zece ani de scris la cotidian (Baricada, România liberă, Sportul Românesc, Pro-Sport, Ziarul Financiar) și 6 cărți traduse (din franceza si engleza), credeam că mi-am făcut deja norma de litere pentru viața asta, așa că m-am întors la cifrele legiuite în diploma de la ASE. Însă de patima scrisului nu scapi când vrei tu. Ele, literele, se țin după tine, se încheagă în cuvinte, apoi în fraze și în pagini. Am încercat o vreme să le păcălesc, le-am aruncat pe blog, să stea cuminți în lumea virtuală, https://blogdecainerau.wordpress.com/, dar nu, nu le-a ajuns. Au vrut înapoi la tipar. Și, într-o zi, am deschis un fișier. Pentru că am călătorit mult prin viața altora, toate acele litere s-au încolonat aproape singure până ce le-am trimis la tipar și a ieșit o carte. Iar „Dincolo, în întuneric”, mai stau și alte litere care vor să devină carte. Dar, despre ele, la vremea potrivită.
